Oradea, municipiul reşedinţă de judeţ al Bihorului, este unul dintre importantele centre economice, sociale şi culturale din NV României, păstrându-şi aceste caracteristici de-a lungul istoriei.
Oraşul este amplasat între dealurile care despart şi unifică într-un armonios mod Câmpia Crişanei şi terminaţiile cu aspect deluros ale Munţilor Apuseni. Situat pe malurile râului Crişul Repede, râu care desparte oraşul în aproape două jumătăţi egale, el este poarta de legătură cu lumea central şi vest europeană.
Oradea este menționată pentru prima dată la 1113, într-o diplomă a abației benedictine din Zobor, în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar, însă rădăcinile sale sunt de origine romano-dacică, descoperirile arheologice atestând că în zona Salca din oraș și zona Băilor Felix erau stabiliți romani și daci. De-a lungul Evului Mediu, cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi a Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ucrainieni și turci.
Înainte de 1848, Oradea era formată din patru târguri separate: Oradea Nouă, Olosig, Velența, Subcetate (nume care se refereau la locuitorii francezi, valoni și italieni stabiliți aici în secolul al XIII-lea). Astăzi Oradea este împărțită în 11 cartiere, dispuse circular în jurul Centrului Civic, vechiul centru al orașului.
Oradea a fost dintotdeauna una din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximității față de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident.
Municipiul Oradea dispune de o rețea de instituții și servicii de interes public general: transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră, import-export. Toate activitățile economice sunt sprijinite de asistența indispensabilă a peste 26 de bănci cu filiale în oraș și județ. Oradea dispune de Aeroportul Internațional Oradea, ce deservește companii aeriene interne și externe, fiind principala poartă de intrare în țară din zona nord-vestică. În prezent de pe Aeroportul Internațional Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnic, iar companiile Carpatair și Club Air efectuează curse regulate spre diferite destinații din Germania, Italia, Franța, Grecia (Milano, Torino, Munchen, Dusseldorf, Paris, Atena, etc.). De asemenea compania Țiriac Travel efectuează ocazional zboruri particulare.
Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din Transilvania. Până în 1918, Oradea a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, fiind guvernată de către Budapesta.
Alături de clădirile reprezentative în stil baroc, clasic, secession sau eclectic, orașul trăiește și prin evenimentele de cultură și de divertisment precum „Festum Varadinum”, Târgul Meșterilor Populari, Serbările Cetății, „Festivalul Toamna Orădeană” și „Săptămâna Teatrului Scurt”. Viața de noapte în Oradea este cât se poate de activă. Centrul istoric al orașului abundă în terase, cafenele, restaurante și cluburi. Majoritatea acestora se află în clădiri-monument, atmosfera dată de acestea făcând experiența unică.
Obiective turistice
Cetatea Oradea
Având o istorie de aproape 1.000 de ani, Cetatea Oradea are toate atuurile de a se constitui într-un obiectiv turistic de prim rang nu doar pentru Municipiul de pe malurile Crișului Repede, ci și pentru regiunea de vest a României și, în sens mai larg, pentru spațiul central–est-european. Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea a constituit nucleul polarizant al așezărilor din spațiul orădean, prin concentrarea între zidurile sale a funcțiilor politice, militare, administrative, juridice și religioase ale zonei Oradiei. A constituit un important centru religios în urma sanctificării, in 1192, a fondatorului Episcopiei Orădene Sf. Ladislau Taumaturgul, fiind la vremea respectivă (sec. XIII si XIV) un loc de pelerinaj de talie europeană. Activa implicare a episcopilor în dezvoltarea sa și efervescenta viață culturală au transformat Cetatea Oradea în secolul al XV-lea în unul din cele mai însemnate centre ale Umanismului și Renașterii din Europa central-estică. Aici au funcționat o mare bibliotecă, cu carți aduse din întreaga Italie, un Literarum asylum, un loc de întalnire al marilor cărturari umaniști ai timpului, un observator astronomic și celebrele sale Tabulas Varadiensis care fixează meridianul zero al hărților geografice (timp de 203 ani) la Oradea, precum și o scoală a Capitlului Catolic, unde a învățat și marele cărturar umanist Nicolae Olahus. Localizarea aici a meridianului zero s-a facut de către fizicianul austriac Georg von Peuerbach la îndemnul marelui umanist Episcopul orădean, Ioan Vitéz de Zredna.Cetatea Oradea a fost locul de veci al multor capete încoronate: Ladislau I (adus la Oradea între anii 1130 și 1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, sotța lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soția lui Sigismund de Luxemburg (1396) și regele-împarat Sigismund de Luxemburg (1437). Din punct de vedere arhitectonic, Cetatea Oradea a cunoscut trei mari etape de dezvoltare. O etapă romanică, una gotică și în final, etapa renascentisto-barocă, care își pune amprenta asupra monumentului vizibil și astăzi. Cetatea Oradea, în urma refacerii și extinderii din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, capătă fizionomia tipică a unei fortificații de tip bastionar italian, cu bastioane de tip pană, fiind singura de acest tip din întreg estul Europei.
Turnul cu ceas
Cu o înălțime de 50 de metri, a servit ca punct de veghe pentru pompierul de serviciu al orașului. Incendiile erau anunțate prin bătăi de clopot, în funcție de zona în care izbucnea incendiul. Pe timp de zi se arbora un drapel roșu pe direcțiaîin care izbucnea incendiul, iar noaptea se aprindea un reflector electric. În mod ironic, în anul 1944, turnul împreună cu acoperișul și ultimul etaj cad pradă unui incendiu și sunt mistuite de flăcări, fiind ulterior refăcute. Turnul are 4 niveluri principale, dintre care trei de panoramă și un număr total de 250 de scări. La nivelul I se află mecanismul orologiului – numit „ceasul mamă”. Orologiul cântă la ore fixe „Marșul lui Iancu” – construit la începutul secolului XX, în anul 1904.
Palatul episcopal romano-catolic
La doar cinci minute de gara Oradea, se află cel mai grandios palat din oraș, având 100 de camere și 282 de ferestre. Este Palatul Episcopal din imediata vecinatate a Bazilicii Romano-catolice, proiectat în stil baroc de cunoscutul arhitect austriac Franz Anton Hillebrant. Construcția durează între anii 1762, și 1777. Clădirea are planul în formă de U, delimitând și o curte interioară. Printre oaspeții palatului s-au numărat și împărăteasa Maria Terezia și împăratul Josif II, ai Austriei. Palatul are și o capelă de o rară frumusețe având tavanul și pereții împodobiți cu fresce. Anii 1948-49, când comuniști greci au pierdut lupta împotriva regelui, în jur de 1000 de copii ai partizanilor greci au fost salvați și cazați în palat. Episcopia a trebuit să părăsească clădirea în patru ore, iar în următorii ani copiii au distrus tot interiorul palatului. In 1963 episcopia neavând bani pentru renovare (moșiile fiind sechestrate), cedează orașului dreptul de folosire asupra palatului, fără să renunțe la dreptul de proprietate. Astfel la 17 ianuarie 1971 în palatul baroc se deschide Muzeul Țării Crișurilor. În 1996 Biserica începe procedurile legale pentru recuperarea palatului. Sentința definitivă, în urma căreia Biserica catolică a primit înapoi și dreptul de folosire, a fost pronunțată în data de 9 iulie 2004, iar Muzeul Tării Crișurilor rămâne chiriaș până la amenajarea unui spațiu adecvat. Episcopia a început restaurarea sălilor eliberate de muzeu. După îndepărtarea vopselei de pe pereți, au apărut splendidele picturi originale ale palatului.